Saturday 19 May 2012

CAN I HAVE YOUR ATTENTION?

   Aceasta postare am decis sa o fac pentru ca am citit cateva randuri pe un alt blog, care m-au determinat sa nu raman indiferenta. Sper sa aveti rabdarea sa cititi pana la capat si spun asta pentru ca stiu ca unii dintre voi nu ati face-o daca nu as scrie asta... Poate simtiti din exprimare, o oarecare stare negativa. Aveti dreptate, sunt putin iritata, putin dezamagita, putin nelamurita. De ce este nevoie in ziua de azi ca sa te afirmi? Ce ii trebuie unui om ca sa fie ascultat, privit, urmarit de o multime de alti oameni? Care sunt calitatile, abilitatile, strategia pe care trebuie sa o abordeze? Sincer, astea nu sunt intrebari retorice si daca mi-ati urmarit blog-ul in tot acest timp din umbra, acum este momentul sa rupeti tacerea si sa imi lasati raspunsurile voastre. Voi intelege din numarul comentariilor lasate ca doar aceia sunt cei care chiar sunt interesati de activitatea mea aici!

    Inca ceva. Am o rugaminte mare si mi-ati aduce o bucurie imensa daca imediat dupa ce inchideti pagina aceasta, veti intra pe un alt blog, al carui link il voi lasa mai jos si daca veti lasa un comentariu acolo. 
Stiti care este scopul? Vreau sa incurajez pe cineva pentru ca stiu cum este sa nu ai pe nimeni aproape, sa simti ca vobesti in pustiu, tu sa fi singurul care crede in tine si in pasiunile tale. 
   Stiu ca am followeri care sunt interesati FIX  NUMAI DE BEAUTY(fiecare are dreptul sa faca si sa aleaga ce doreste evident dar de ce numai atat?) dar va spun cu mana pe inima ca asta ma intristeaza... adanc in suflet si stiti de ce? Pana sa ma dezvolt ca fiinta, am fost o celula in burta mamei mele, am fost un suflet.  Nu stiam sa ma machiez, ce naiba, nici nu stiam de mine dar existam totusi si contam. Pana la urma, dragelor, dragilor, cine suntem noi cu adevarat? Uitati-va in jurul vostru si alegeti un obiect care sa reflecte fiinta voastra. Ce ati ales? Ruj? Primer? Vreo rochie? Hmmm... Poate v-ati indreptat privirea catre un obiect cu insemnatate sufleteasca, o poza, poate chiar v-ati uitat inauntrul vostru si ati gasit acolo o scena indepartata in care actorii erati voi si cineva drag... Deci cine suntem?


   Pe blog-ul de care va spuneam mai sus, am citit asta:

   "Cred ca inca din titlu se intelege ca vreau sa pun capat activitatii mele de bloggerita. Da, probabil considerati aceasta postare inutila sau penibila, dar prefer sa imi expun punctul de vedere chiar daca voi fi aspru criticata (sau nu).
   Cand am inceput sa scriu pe blog am facut-o cu optimism si speranta. Recunosc ca am creat acest blog pentru a scrie pentru altii si nu ma multumesc sa imi citesc doar eu postarile. Multe persoane vor spune ca nu au timp sa scrie un comenatriu... Nu inteleg de ce atunci cand e vorba de un giveaway toata lumea are timp sa comenteze. Nu inteleg multe lucruri, dar ma opresc aici inainte sa fiu nepoliticoasa.
   Astept un semn de la voi. Spuneti-mi ce vreti sa vedeti pe blog, ce nu fac bine, cum va pot capta atentia. Mi-ar placea sa aflu aceste lucruri. M-ar ajuta mult, insa daca nici de data aceasta nu primesc nici un feedback inseamna ca e cazul sa ma retrag inainte sa devin penibila."

(Sper ca cea care a scris aceste randuri sa nu se supere ca le-am copiat si expus aici)

   Ii impartasesc parerile, gandurile doar ca eu vreau sa incerc pana cand o sa ajung acolo unde imi doresc iar daca nu se va intampla prin intermediul blog-ului, atunci se va intampla altfel si tot voi obtine ceea ce vreau! Recunoasterea publica este un lucru pe care trebuie sa il castigi, sa il meriti, sa te lupti pentru el. Dar ce se intampla atunci cand suntem descurajati si nimeni nu vine sa ne ia de mana si sa ne spuna "Sunt aici cu si pentru tine!"? De ce ignoram ceva simplu, ceva modest, ceva bun? De ce nu sprijim pe cei care sunt la inceput de drum?
   Oameni buni, voi stiti cat de mult inseamna asta? Asta ii poate da cuiva aripi asa de puternice incat sa zboare pana la cer...

   Hai sa fim oameni, hai sa aratam ca ne pasa, hai sa admiram, sa felicitam, sa incurajam, sa fim aproape de ceilalti! Nimeni nu incepe de sus... NIMENI! 

   Chiar atat de mult dureaza sa lasi un comentariu? Chiar atat de greu ne este sa comunicam?

   Poate ca va intrebati de ce ma implic atat cand nici nu o cunosc pe aceasta fata. Nici nu este nevoie. Randurile asternute de ea pe "foaia virtuala" le simt, le inteleg, le cunosc din proprie experienta.
   Am avut si eu confruntari cu propria persoana de atatea ori, ba chiar am primit confirmarea  din exterior ca am dreptate. Asta e doar un pretext pentru a-mi exprima frustrarea fata de cei indiferenti in general! De ce nu va lasati atinsi si de subiecte mai personale, de chestii necomerciale, de oameni, nu numai de papusi?
   Stiu sigur ca vor fi persoane profund lezate de indrazneala mea de a vrea si altceva, de a fi si altfel decat se poarta pe aici prin blogosfera dar deh... asta sunt eu. Odata ce ati dat follow m-ati primit in viata voastra si cu brizbrizuri si farduri dar si cu idei, cu ironii, cu sensibilitati. Nu sunt ca o cutie goala, am si continut...

   Asadar, hai sa vedem daca ati citit tot, daca a contat si ce veti alege sa faceti. 
   Testul acesta este necesar, vroiam sa il fac de mult! Acum am ocazia perfecta si este cu atat mai bine cu cat stiu ca poate voi reusi sa schimb ceva, pe cineva si sa ridic moralul acestei fete. Nu fac asta din vreun interes, doar vreau sa trezesc minti si mai ales suflete. Vreau sa vad cate suflete exista in jurul meu... Asadar cate sunt?

   Cine doreste sa intre AICI  si sa lase un comentariu.

   Multumesc.

   Pe curand...

18 comments:

  1. Exact in seara asta ma gandeam ca nu voi mai scrie. Am primit si cateva comentarii destul de nasoale, carora nu le vad rostul plus ca simt ca nu sunt citita de nimeni..Ii inteleg senzatia, iar tu ai facut un gest minunat! Bravo, Ela..ce suflet ai! Te admir sincer si mereu ma bucur atunci cand scrii!

    ReplyDelete
  2. Miss S,

    Iar eu ma bucur si ma simt cu un rost cand cineva imi spune asta!Mai mult ma bucura o apreciere de acest gen decat orice compliment fizic!

    Multumesc frumos pentru ca esti aici!

    ReplyDelete
  3. Ela, la fiecare postare te-am urmarit, indiferent ca am comentat sau nu. Poate ca nu am comentat (sigur nu din lipsa de timp) ci pentru ca de multe ori nu-mi gasesc cuvintele pentru ce as vrea sa spun si exprimarea mi-ar fi una prea seaca. Asa am considerat.
    ca scrii de beauty, ca scrii de viata, de trairi....astea-s detalii. Mie-mi place sa te citesc. Pana la urma, cam orice faci ma intereseaza :)) Ca te dai cu ruj, ca te dai cu rolele...detalii! :))

    revenind asupra comentariilor, si eu sunt dezzamagita in aceasta privinta si am senzatia ca poate fac eu ceva rau...dar apoi imi aduc aminte de mine, care rasfoiesc toate blogurile din blogroll si las doar cateva comentarii, pentru simplul fapt ca postarea aceea m-a bucurat si atat. Nu stiu ce as mai putea spune in acel comentariu sa nu fie sec, insa as vrea sa stie toti ca i-am citit...

    ReplyDelete
  4. Simona,

    Stiu ca tu esti printre cei "buni" ;) desi esti feminina si aranjata,pasionata de beauty,esti si sensibila si inteligenta iar asta am admirat intotdeauna la o femeie.

    Nici eu nu las comentarii intregii liste.Lista care apare aici cu blogurile pe care le urmaresc nu e completa.Am foarte multi in blogroll,foarte multi si mi-ar fi imposibil sa ii citesc pe toti zilnic.Uneori pe unii ii neglijez cu lunile dar intotdeauna recuperez,sau macar incerc.

    Ideea este ca unii oameni pur si simplu ignora ceea ce nu ii intereseaza,dau la o parte o postare scrisa bine pentru una cu brizbrizuri,dau la o parte un blog simplut cu chestii nu tocmai scumpe si trendy pentru eu stiu ce bloggerite in voga care isi permit jde mii de chestii...

    Se vede ca sunt iritata dar nu e ceva de moment,am aceasta suparare in mine de mult timp insa pe de alta parte sunt recunoscatoare celor care ma citesc si care au rabdare sa ma descopere.De altfel,pregatesc si o supriza pentru voi...

    Iti multumesc si tie pentru ca esti aici!

    ReplyDelete
  5. hmm.. pe de o parte sunt de acord, pe de alta parte, nu.. inteleg ca atunci cand ai un blog iti doresti atentie (imi face impresia ca majoritatea blogurilor din ultima vreme sunt facute pt. public, in general social media te face sa intri intr-o cursa permanenta de a arata ca si tu poti, ca si tu ai, ba chiar ca poate esti "the best"), ce nu inteleg e "fuga" asta dupa comentarii, e imposibil sa citesti N bloguri si sa comentezi la toate; sincer in momentul asta mi se pare pueril sa te plangi ca nu ai comentarii - asta nu inseamna ca lumea nu iti citeste blogul, insa din diverse motive cititorii aleg sa nu comenteze, poate au ceva de criticat (situatie in care autorul blogului se va simti lezat, pt. ca in general nu se prea accepta critica si se considera rea-vointa), sau poate pur si simplu nu au timp sau nu au nimic de spus.. mai e inca o situatie - experienta proprie - am un laptop de job pe care il folosesc in calatorii si in scop personal, dar e setat in asa fel incat nu pot posta comentarii la toate blogurile, probabil sunt restrictii de vreun fel sau altul.. asa ca se intampla de multe ori sa am ceva de zis, dar sa nu pot, iar cand ajung acasa si deschid PC-ul personal, sa uit de blogul respectiv sau de comentariul in sine..

    in plus, observ ca blogul de care zici a fost "deschis" in aprilie 2012.. acum e luna mai, e imposibil in mai putin de 2 luni sa iti formezi o "clientela", oamenii trebuie sa ajunga sa te cunoasca cat de cat ca sa ajunga sa devina fideli.. iar referitor la intrebarea "chiar atat de mult dureaza sa lasi un comentariu?" iti raspund ca nu, nu dureaza mult sa lasi 1 comentariu.. dar cu siguranta dureaza sa lasi 10-20-30, pt. ca pana la urma, daca (virgula) comentezi pe blogul cuiva, de ce sa nu fii fair si sa comentezi la postarile tuturor?

    eu iti voi lasa tie (si altora) comentarii cu drag, cand am ceva de zis, dar, cel putin de moment, refuz sa las celuilalt blog un comentariu mai mult sau mai putin "cersit".. acuma fara rautate, dar nu mi se pare corect :)

    ReplyDelete
  6. Iti urmaream blogul de ceva timp pana sa las primul comentariu. Imi plac postarile tale, dar ce m-a determinat sa-mi iau inima in dinti si sa las comentarii a fost personalitatea ta, care reiese din lucrurile pe care le scrii.
    Imi pari sensibila si draguta si faptul ca tu ai curajul sa-ti expui toate gandurile si trairile, placute sau neplacute,te apropie de citiori si le da si lor curajul sa se exprime.
    Citesc si alte bloguri, unde nu comentez deloc, pentru ca raman cu impresia ca parerea mea nu ar conta acolo, desi articolele sunt scrise bine.
    Pur si simplu, cum zicea si Simona, cateodata parca preferi sa nu zici nimic, decat sa lasi un comentariu lipsit de sens sau scris doar asa, sa fie.
    Asa ca, lipsa comentariilor nu inseamna ca nu esti citita sau ca nu esti apreciata sau ca tu ai face ceva gresit.
    Cred ca blogul e un spatiu unde sa ne putem deconecta (doar dupa ce ce conectam la contul nostru blogger),unde sa ne simtim bine si in largul nostru. Asa ca, hai sa nu lasam blogul sa devina inca un lucru care sa ne necajeasca si sa ne faca viata mai trista.

    ReplyDelete
  7. eu credeam ca voi scrieti...pentru voi...in primul rand...nu trebuie sa va lasati afectate de diverse comentarii...fiecare este liber sa spuna ce vrea..si cum vrea ( in functie de buna crestere )..iar voi , fiind spatiul vostru puteti sterge sau nu...eu consider blogul un jurnal modern pentru conversat cu vechii si noii prieteni virtuali...credeti-ma ( am o varsta...am vazut multe )...urmati-va instinctul !!!

    ReplyDelete
  8. Offf...o inteleg perfect pe saraca fata. Stiu si eu cum e sa ai impresia ca vorbesti de una singura. Am avut si eu perioade in care comentariile tindeau spre 0 si as fi vrut sa renunt, dar cred ca la un moment dat fiecare ar probleme de genul acesta si cred ca alegi sa mergi mai departe in functie de asteptarile tale si de taria ta de a trece peste.
    In ceea ce priveste comentariile, nici eu nu comentez asa de des, mai ales ca urmaresc multe bloguri. Am observat ca am tendinta sa comentez pe blogurile pe care simt ca am o anumita afinitate fata de omul din spatele blogului:).

    ReplyDelete
  9. El mundo en colores,

    Bineinteles,sunt intotdeauna doua taisuri.Intentia mea a fost de a face publicul sa inteleaga ca daca au ceva de spus atunci sa o faca,sa numai ezite pentru ca feedback-ul ajuta,in primul rand stii ce a placut si ce nu,intelegi mai bine oamenii care te urmaresc si ramai cu impresia ca te vor in continuare sau nu.
    Niciodata nu am spus ca este obligatoriu sa lasam comentarii dar multi nu o fac din...obisnuinta.Altii pentru ca nu e ceva interesant iar altii pentru ca sunt ocupati.Ultima o inteleg,pe penultima o inteleg si nu.
    De exemplu,daca este un subiect de interes general,oare o postare care sa il dezbata,nu te provoaca la o discutie?Asta nu inteleg eu de fapt de ce multi fug de vorbe.Multora le este lene sa gandeasca si sa scrie...Imi pare rau ca o spun dar asta e realitatea.

    Evident nu ma refer la tine.Chiar ii spuneam iubitului meu ca tu comentezi la fiecare postare si ca sunt uimita de acest lucru dar si extrem de recunoscatoare.Pe aceasta cale iti si multumesc,daca tot a venit vorba de activitatea pe un blog.

    In alta ordine de idei,intr-adevar fata are blog-ul de putin timp si nu avea cum sa creasca prea mult insa totusi o inteleg.
    Si eu am avut anumite initiative si am pornit cu entuziasm stiind sigurca o sa fie bine,ca o saplaca iar dupa ce am vazut ca nu este deloc asa,am ramas cu un gust amar.Adica iti pui tot sufletul in ceva,sau macar te strauiesti sa iasa cat de cat ok si daca nu vezi rezultate te cam da inapoi,oricat ti-ai spune ca "lasa asa e la inceput".

    Iti multumesc si tie pentru ca esti aici si merci pentru ca ti-ai spus opinia.Imi place cand sunt punctede vedere diferite si putem sa dezbatem.

    Apropos de "cersit",nu e vorba de asta,am vrut sa vad cat vor sa incurajeze.Este alegerea ta ce faci dar nu vreau sa fi inteles gresit scopul postarii,caci evident ca nici ea,nici eu nu obtinem nimic concret din asta,de cat poate sa ni se confirme ca exista persoane care stiu ce este aceea comunicarea si atentia.


    Te pup!

    ReplyDelete
  10. Coco,

    Eu una daca as fi scris doar pentru mine nu as fi facut public acest blog.Blog-ul nu este chiar un jurnal intim,pe care sa il tii ascuns undeva si sa stii doar tu de el.Este o fereastra catre alti oameni care iti impartasesc sau nu ideile,gandurile,hobby-urile,este o relatie de comunicare.Celputin asta reprezinta pentru mine.
    Atunci cand am fost rugata sa schimb cate ceva,daca am considerat ca este spre bine,am facut-o,daca am fost intrebata ceva am raspuns atat cat ma stiut,daca am fost corectata am incercat sa inteleg si sa fac ceva in acest sens s.a.m.d.
    Cum ar fi fost sa pun poze cu tinute pentru mine ca sa ma admir?Penibil!Le pun pentru voi,pentru a va arata cum aleg sa ma imbrac,poate uneori sa va ofer o mica inspiratie si mai ales ca sa vorbim ca fetele despre chestiile astea ale noastre :)
    De aceea comentariile sunt importante!

    Vechi si noi prieteni...Mai intra din cand in cand cate o prietena,se mai uita,mai comenteaza dar contactul il am cel mai mult cu cei pe care nu ii cunosc,cei pe care nu i-am intalnit niciodata si asta este chiar minunat!
    Sper sa se inteleaga tot ce am vrut prin aceasta postare,intentia mea nu afost de a atraghe populariatea,caci daca vroiam asta,astfel de postare nu e tocmai potrivita :)

    Multumesc pentru parere si pentru ca esti aici!

    ReplyDelete
  11. Dia,

    Exact!Cand ai pornit pe un drum stiai ce te va astepta,mai mult sau mai putin,asadar trebuie insistat.Si daca dai tot din tine si tot nu iese nimic atunci sa ziceam cate poti da batut.Dar poti incerca pe alte cai.

    Eu una chiar as vrea mai mult feedback pentru ca asa as putea sa evoluez si sa simt ca amaratele mele de postari sunt luate in seama.
    De altfel,cum poti sa stii ce vor ceilalti de la tine daca nu prin vorba?! :)

    Multumesc pentru ca esti aici!

    Te pup!

    ReplyDelete
  12. Di,

    Asa deci aaa? :)) Da,stiu,asa mai procedez si eu dar vezi tu ca persoana care intretine blogul,daca nu vede activitate,habar nu are ce se intampla,i se nasc fel si fel de idei in cap si de cel mai multe ori sunt gresite.
    Si in viata de zi cu zi,esti langa cineva,il ajuti dar din cand in cand nu ar strica sa ii spui chiar in cuvinte.Este o intarire a tot ce i-ai aratat pana atunci.
    Asae si cu "te iubesc" desi mie tata nu mi-a zis niciodata si stiu ca eram totul pentru el,am un regret ca nu a spus-o...dar e in regula.

    Multumesc pentru comentariu!
    Multumesc pentru ca esti aici si pentru toate aprecierile.Ma bucur ca m-ai simtit si ca aceasta a fost principala motivatie a feedback-ului tau!

    ReplyDelete
  13. Ce draguta esti! Foarte frumos din partea ta.
    Chiar de acolo vin, si i`am lasat si eu un miiiic comment de incurajare. Nu toti sunt interesati sa citeasca despre beauty ce`i drept, si mai putini vor Me like people like you.
    Cheers :*

    ReplyDelete
  14. Emerald,

    Daca am reusit macar putin din ceea ce mi-am propus,eu sunt multumita.Multumesc pentru ca ai incurajat-o si pentru cuvintele frumoase!

    Mutumesc pentru ca esti aici!

    ReplyDelete
  15. Am impresia ca aseara ti`am scris mai mult, dar nu stiu ce s`a intamplat :(
    Multumesc si eu.

    ReplyDelete
  16. Emerald,

    Nu stiu nici eu pentru ca de exemplu o fata a comentat si mi-a sosit mesajul ca spam...Noroc ca am verificat si acolo.

    ReplyDelete
  17. Multumesc mult pentru comentariul frumos si pentru aprecieri, reciproce de altfel! :)
    Hope to keep in touch!
    Catalina

    http://armoireideale.com/

    ReplyDelete
  18. nu un jurnal intim...nu ai inteles ...o fereastra catre alti oameni...exact cum ai zis...catre alti oameni care vor sa te cunoasca , sa interactioneze cu tine...si nu neaparat pentru trafic...asta am dorit sa spun ( sa renunte pentru faptul ca nu comenteaza lumea...mi se pare chiar culmea )...

    ReplyDelete